Viziunea
Şcoala Gimnazială “Cănuţă Ionescu”, Oraşul Urlaţi susţine o educaţie orientată spre valori democratice şi umaniste, care oferă şansa fiecărui elev şi cadru didactic de a atinge propria excelenţă, într-un mediu stimulativ, pentru a deveni un cetăţean european activ, spre formarea sa ca învingător în viaţă.
Misiunea
Misiunea şcolii noastre este aceea de a ajunge la sufletele copiilor. Astfel, Şcoala noastră are “porţile deschise“ pentru toţi copiii, indiferent de etnie, religie, situaţie materială, oferindu-le şanse egale pentru educaţie.
Promovăm o educaţie la standarde de calitate, prin centrarea învăţării pe elev pentru desăvârşirea intelectuală, morală şi profesională a elevilor în vederea adaptării la schimbările societăţii democratice.
Această misiune nu poate fi îndeplinită fără ajutorul părinţilor şi comunităţii. Împreună, învăţăm să luam cele mai bune decizii în privinţa educaţiei copiilor acestui oraş.
Istoric
URLAŢI 500 DE ANI
Şcoala de fete „Cănuţă Ionescu” 1909 – 2013
Urlaţi este un oras asezat pe „Drumul Vinului” in zona colinara a Dealulului Mare, situat pe valea Cricovului Sarat si pe dealurile din preajma, facand parte dintr-o paleta bogata in vestigii istorice de mare importanta, inconjurate de un cadru natural de o frumusete exceptionala.
Documentar, Urlatiul este atestat pentru prima data intr-un hrisov semnat de Neagoe Basarab la 16 martie 1515. Acest document se refera la boierii din Urlati, Oancea, Bota si Voicila, trimisi de domnitor pentru a verifica hotarele manastirii Snagov.
A doua mentiune documentara este un hrisov din 1527 semnat de domnitorul Radu de la Afumati, prin care se reconfirmau proprietatile Manastirii Snagov. Hrisovul a fost intocmit pe baza cecetarilor facute de un grup de boieri printre care este mentionat si numele lui Oancea din Urlati.
Prima atestare ca targ a Urlatiului apare in 1697 intr-un act al domnitorului Constantin Brancoveanu, care isi construieste la Urlati o resedinta in Valea Crangului, monument de arhitectura in stil brancovenesc. Chemat de turci in 1711 sa participe la campania impotriva imperiului rus, Constantin Brancoveanul evita, dand 300 de pungi cu galbeni si isi concentreaza armata pe campia dintre Urlati si Albesti. Domnitorul si Sfatul Tarii in frunte cu Antim Ivireanul urmareau mersul razboiului din Casa Domneasca. Din cronici aflam ca mitropolitul si o parte din boieri hotarasc sa trimita un grup de boieri la Iasi pentru a se intalni cu Tarul sa ceara ajutor pentru eliberarea Brailei de sub turci. In urma acestei actiuni turcii l-au socotit pe Constantin Brancoveanu “hain” si au hotarat sa-l mazileasca.
Dupa Unirea din 1859 Urlatiul a fost declarat “comuna urbana”, asa cum apare si in primele documente ale scolii noastre. Au loc alegeri pentru Consiliul local, clacasii sunt improprietariti iar primaria incepe intocmirea registrelor de stare civila.
Prima mentiune documentara ce atesta existenta unei scoli in Urlati se gaseste in Nizamul din decembrie 1817 dat de domnitorul Ion Caragea, in care se preciza ca in Muntenia existau 15 scoli la care erau repartizati “dascali romanesti”. Este mentionata si existenta unei scoli in Urlati, care apartinea de Episcopia Buzaului. Din acelasi Nizam se mai poate afla ca un dascal din Bucuresti a fost mutat in targul Urlati pentru a preda copiilor in limba romana. Fiecare dascal primea un salariu de 250 de taleri pe an. Durata anului scolar era de sase luni. Scoala era condusa de 2-3 epitropi dintre cei care isi trimiteau copiii la invatatura. Tot in acest document se consemneaza faptul ca prezenta elevilor si notarea lor se faceau de catre dascal intr-un catalog iar la sfarsitul anului scolar epitropii in grija carora se afla scoala participau la adunarea eforilor. Aceasta analiza pe baza cataloagelor straduinta elevilor la invatatura, stabilind care dintre ei puteau sa-si continue studiile la scolile din Bucuresti.
Nizamul din 1817 nu precizeaza anul in care a fost infiintata scoala din Urlati, ci mentioneaza faptul ca in acel an exista aici o scoala. Aceasta presupune ca invatamantul urlatean a existat inante de 1817. Se poate presupune ca inceputurile scolii urlatene sunt legate de existenta Bisericii Galbene din cartierul Arionesti, care dateaza de la 1761. Se stie ca la aceasta biserica erau calugari. In multe locuri din tara copiii invatau in tinda bisericilor manastiresti , sub indrumarea preotilor, a calugarilor sau a dascalilor.
Un alt document publicat in 1820 de Nicolae Iorga mentioneaza pe un oarecare Stan, dascal bisericesc, venit in Urlati pentru a fi dascal de copii. Acest document atesta faptul ca invatamantul urlatean a inceput in tinda Bisericii Galbene din Arionestii Noi, construita de boierul mazil Stan Urlateanu. Din document aflam ca Stan Dascalul se adreseaza biv Vel Stolnicului Neculae Urlateanu rugandu-l ca la Biserica Galbena unde a fost calugar, sa-i permita “sa-i invete pe copii carte” pentru 250 de taleri.
Infiintata in 1871, Scoala Primara de Fete a functionat la inceput in diferite localuri inchiriate. In “Registrul de inspectie” la 18 ianuarie 1894 se precizeaza faptul ca aceasta scoala avea 4 clase cu 56 de eleve. In 1899, cele doua scoli conduse de sotii Visoianu isi desfasurau activitatea in locuinta particulara a lui Ion Miculescu. Cele mai vechi cataloage care s-au pastrat sunt din anul scolar 1904-1905. Intr-un raspuns la Adresa nr. 896 din 28 iunie 1918 a Revizoratului scolar, Lucretia Panaitescu precizeaza faptul ca scoala nu mai are arhiva. Din cauza mutarilor prin localurile inchiriate precum si din cauza distrugerilor din timpul ocupatiei, arhiva s-a pierdut. Au fost recuperate doar cateva registre rupte si murdare, gasite pe la locuitori in urma unei anchete desfasurate cu ajutorul politiei austriace.
In anul 1906 incepe construirea actualului lacal al scolii, prin contributia unui cetatean al orasului, Canuta Ionescu. Cladirea a fost terminata in 1909 si cuprindea trei sali de clasa si un atelier. Dintr-un memoriu adresat Ministrului Scoalelor de catre Lucretia Panaitescu, aflam:
„ Scoala aceasta cu`n local frumos ce iese din comun, cu`n teren de 5000m patrati, confortabila, este opera unui om de bine, d-l Canuta Ionescu, caruia-i si poarta numele. Este facuta danie Cassei Scoalelor impreuna cu un fond inalienabil de 20000 lei pentru reparatiuni si 3000 lei pentru material didactic. Cand acest domn a facut cladirea, a croit-o numai cu 3 sali de clasa. Pe atunci scoala avea numai 2 posturi: clasele I-II unite si III-IV. In vederea unui contingent mai mare de scolari, care a si venit anul viitor, d-sa a zidit`o pentru 3 posturi. Inainte de inaugurare, in 1909, am mers in delegatie, eu ca directoare, donatorul si primarul comunei, la vie in Valea Nicovani, la raposatul si mare om intru pomenire Spiru Haret, aratand fapta, in acelasi timp dorinta d-lui Canuta Ionescu. In curs de doua luni postul al treilea a si fost infiintat, incat la inaugurare scoala era completa, stralucind de frumusete si cochetarie.”
De aceea, hotararea de a da scolii numele lui Canuta Ionescu a fost un act de dreptate si recunostinta. Acest lucru s-a petrecut pe 12 martie 1912, cand prin Inaltul Decret Regal nr. 862 s-a decis ca scoala sa se numeasca “Scoala Primara de fete CANUTA IONESCU”.
In aprilie 1912, “D-l Canuta Ionescu, mare proprietar, a donat pentru gradina scolara 78 de pomi fructiferi din pepiniera Buftea in valoare de 200 lei”.(citat dintr-o instiintare adresata de d-na Panaitescu, Ministrului Scoalelor). Aceasta dovedeste permanenta preocupare a lui Canuta Ionescu pentru bunul mers al scolii.
Primul document pastrat in arhiva scolii in care aceasta apare cu noul nume este statul de plata al personalului scolii pe luna aprilie 1912. Antetul cu noua denumire apare in aceeasi luna.
Numele lui Canuta Ionescu apare din nou pe firma scolii noastre începând cu 1 septembrie 2011, astazi fiind Scoala Gimnaziala „Cănuţă Ionescu” oraşul Urlaţi.